Retezat in alb si….ceata

Echipa:Paul,Sergiu…si atat

29 dec. 2011-2 ian. 2012

Trasee parcurse:

-30 dec.:Cabana Pietrele-Cabana Gentiana-Bordul Tomii-Lacul Pietrele-Treseul de iarna de la lac in creasta(BA)-Coltii Pelegi-Vf.Peleaga(BR)-Cabana Pietrele~7 ore.

-31 dec.:Cabana Pietrele-Culmea Lolaia-Vf.Culmea Lolaia-Vf.Retezat-Saua Retezatului(BG)-Valea Stanisoara-Cabana Pietrele(TA)~8 ore.

Povestea noastra:

  Nu pot zice ca am planificat tura din timp,nu prea ne sta in fire,dar un lucru era cert pentru noi,adica noaptea dintre ani era musai sa ne prinda pe munte.

  Cum in ultimii doi ani 31 dec. ne-a prins in Retezat la cabana Pietrele,adunarea generala facuta la o bere in oras,decide ca tot in Retezat vom petrece ultimele zile din 2011 si primele din 2012,mai multe persoane initial,dar doar 2 in final.Am facut si rezervarile pana la urma,cu greu,semnal slab in zona cabanei,afara o vreme mohorata,probabil asta eliminase si ultimele urme de semnal(bine…rezervarile le-am facut printr-un mesaj,deoarece telefonic nu reusisem).

In sfarsit venise si ziua cea mare,cumparaturi,verificat mersul trenurilor si seara impachetarea.La ora 4:30 eram deja in gara,doar noi bantuiam pe acolo,iar in  10 min ajunge si trenul nostru,spre surprinderea noastra ajunge putin mai repede,se pare ca „mai marii” de la CFR se tin de cuvant.

 Ajungem la timp in Simeria pentru a prinde personalul spre Ohaba,dar am avut norocul,daca il putem numii noroc,sa urcam intr-un tren de cine stie cand, etajat,aflat intr-o stare deplorabila,cel putin nu s-a dezintegrat pe drum.Trenul ajunge  in Ohaba in jurul orei 11:00,numai bine aveam timp sa prindem micobuzul spre Cirnic(teoretic).Coboram si trecem drumul european pana la statia de autobuz/micobuz.Mai dam jos din haine si in 5 minute ajunge si dl.Farcas.Spre marea noastra bucurie,ne anunta ca nu  urca pana la Carnic,mai sa fie,dar ce noroc pe noi.

Coboram in Nucsoara ,luam ranita in spate si o luam la pas.Mai aveam vreo 6-7 km pana la Carnic,nu erau multi,dar pe asfalt si apoi pe forestier nu prea ai ce vedea.Ceata ne da tarcoale,asa ca primii 2 km am vazut doar drumul,dar ceva mai tarziu se hotareste si ceata sa ridice,macar cat sa admiram crestele ce se zaresc in departare.

Intalnim pe drum ceva gheata,erau portiune de 4-7 m ,aproape pe intrega latime a drumului in unele locuri.In apropiere de Carnic trec cateva masini pe langa noi,unii coborau,iar alti acum incearca sa ajunga.

(pantofii cu toc sunt cei mai practici(trebuie doar observata utilitatea tocului),partea buna la pantofi ar fi ca ai coltari inclusi,deci sigur pantofarii care(vor) urca pe munte nu vor uita coltarii acasa…sau ma rog,domsoarele’ nu)

Dupa ce trecem de cabanele din Carnic,facem un mic popas la bancutele asezate la intrarea in PNR,unde dam gata un mar  romanesc,cel putin asa se laudau cei de la mini-market.Rontaind marul,un grup de tineri,elevi cel mai probabil,coborau agale dinspre cascada Lolaia,presupun.Mai toate cabanele din Carnic aveau turisti veniti sa bucure de zapada de aici,care din pacate lipsea cu desavarsire din zonele de campie.

Stiam ca de aici nu mai aveam mult de colindat pana la Pietrele,vreo 2 ore maxim.Trecem si pe la Lolaia,pe care o gasim ingheta…de frig,asa ca tragem cateva cadre si ne vedem de drumul nostru.

 Era zapada din belsug,doar ca lipsea  soarele din peisaj,iar fata de dec. 2010 brazii nu erau asa incarcati cu zapada.Pe drum intalnim si camionul Roman Diesel(daca nu gresesc),care in cativa ani va fi declarat monument istoric…bine,nu se prea incadreaza in peisaj,dar nici nu se sinchiseste nimeni sa il coboare deocamdata.Pe bancutele amenajate dealungul traseului,doua la numar,nu gasim nici un loc liber,asa ca ne odihnim in picioare.

 Aterizam la cabana in jurul orei 16:00,ne-am miscat bine pana aici(…intrecusem 2 melci si o testoasa…).Mergem direct la cabana principala,cam bate vantul prin preajma,adica in afara de noi si patrupedele cabanei nimeni pe afara.Aveam privilegiul de a alege intre cabana 10 sau cabana 4,iar cum le bantuisem pe amandoua in 2010 alegem 10.Totul era pregatit,lemnele pregatite in teracota,un sac cu lemne langa usa,ce mai…all inclusive.Mai tarziu mergem la cabana sa dam gata cate o portie de cartofi cu oua ochiuri si un ceai,ar fi mers o ciorba si cateva clatite,dar ne-a anuntat ca nu face  doar pentru noi.

 Intorsi la cabana constatam ca tot frig este,mai trecusera vreo 2 ore pana sa se simta ca avem si noi foc,iar dupa ce s-a mai desmortit in camera ne-am pus sa facem o supa calda,daca tot nu mancasem la cabana.Dupa ora 23  somn de voie.

  Dimineata,pe la ora 7,a avut loc desteptarea noastra,era un frig in camera de parca dormisem in iglu nu in cabana.Mancam bine,stiam ca avem de consumat multe calori pe durata traseului ales(motorul consuma cam 3000-4000 de kcal/zi,poate chiar mai mult).

Traseul:

30 dec.:Cabana Pietrele-Cabana Gentiana-Bordul Tomii-Lacul Pietrele-Treseul de iarna de la lacul Pietrele in creasta(BA)-Coltii Pelegi-Vf.Peleaga-(BR)-cabana Pietrele~7 ore.

  Trecem podetul peste valea Stanisoara si intram in traseu in jurul orei 9,doar cateva grade cu minus afara.Mergem prin  padure pe banda albastra,putine urme de gheata fata de iarna trecuta,iar valea Pietrele isi facea  auzita prezenta prin sursurul apei,deasupra totul fiind bocna.

  Se aude mai jos un grup de turisti,probabil o parte din cei care vor petrece trecerea dintre ani la cabana Gentiana,dar nu se si vad.Ajungem…,defapt doar trecem pe langa cabana in mai putin de 1 ora de la  decolare,iar de la cabana ne pricopsim cu  1 camarad…incantati de cunostinta:).

 Eram curiosi de starea zapezii sus in creasta,iar cea care ni se alaturase de la cabana(nu ii mai retin numele) ne-a spus ca nu e nevoie de coltari in cresta,deci o veste foarte buna,cel putin pentru noi.Ea facuse ieri cresta pana pe vf. Bucura II,iar azi a ales sa isi incerce norocul inspre vf. Retezat,desi din spusele ei nu sunt facute urme.Noi poposim la Bordul Tomii,alimentam furnalul si tot inainte.

  Ceata ne reduce mult vizibilitatea,parca eram intr-un peisaj alb-negru,doar noi ce eram mai nuantati,cu greu zarind o raza de soare pierduta.Ajungem cu pasi repezi la marginea lacului Pietrele(1990m),tot ce indica prezenta lacului este o placa metalica stearsa de intemperii si de pe care cu greu deslusesti ce scrie.De aici urmam traseul de iarna.Ultima panta inainte de a ajunge in creasta este foarte  abrupta,inaintam lent,dar constant,iar ca bonus mai ne prindem piciorul intre bolovani.Se mai disperseaza putin  ceata,macar pentru cateva poze.

 In scurt timp iesim in cresta,vremea ne permite sa vedem in departare Vf.Retezat si culmea Stanisoara.De cum am iesit in cresta,un vant rece ne sufla in fata,dar risipeste ceata,bucurandu-ne  de panorama oferita.Inainte de a continua treseul am infulecat ceva  repede,iar dupa,am evaporam si ultimele resurse de apa.Ne continuam asediul spre varf,erau batute urme din zilele precedente,asa ca pentru noi era floare la ureche…sau ma rog,zapada la ureche:).Ajunsi in dreptul Coltilor Pelegii,incepe sa se insenineze spre varf,dar bucuria nu tine mult si ceata revine in forta.

 Ne multumim cu panorama oferita,vazandu-se in departare Lacul Bucura,inghetat .Putin diferita ultima portiune parcursa inainte de a ajunge pe varf,comparand acelasi traseu parcurs,dar pe timp de vara,aveam zapada si urme de gheata pe stanca.Nu avem noroc sa se disperseze ceata,asa ne multumim cu vantul ce sufla cu putere,dar si cu cele -15 grade care iti taie respiratia.Scrijelim chiciura de pe placa metalica care marcheaza varful pe care aterizasem,cateva cadre trasee repede pe varf si incepem sa coboram.

 Coboram cu grija sa nu spargem cu spatele sau capul vreo stanca,era pacat de stanca.Merge repede coborarea,doar unele portiuni mai pun probleme.Aproape ajunsi la baza urcusului,intalnim un grup de 7 tineri voinici.Aflam ca vin de la cabana Lolaia,schimbam cateva vorbe cu cineva cunoscut din grup,ne spun ca si ei doresc sa asedieze maine vf. Retezat,asa ca ne bucuram de o posibila companie pe maine.

 Coboram pe acelasi traseu pe care urcasem,iar panta aceea abrupta pe care o urcasem s-a transformat intr-o partieeeeee excelenta,asa ca dai inainte.Continuam spre lac,unde ajungem destul de repede,trecem agale pe langa  si ne oprim pentru cateva clipe.Zarim si Bordul Tomii,unde intalnim  doi turist care se indreapta spre Peleaga,din cate am inteles.Noi continuam sa coboram,trecem pe langa cabana Gentiana,multi turisti sositi,iar 2 patrupede jucause ne intampina,aveau un chef de joaca nemaipomenit,dar lasam ghemotoacele de blana si ne indreptam spre „vilele” noastre.Ne oprim in sala de mese la un ceai pe care il secam repede la o discutie despre traseul pe care sa il bantuim maine spre vf. Retezat si mergem sa pregatim ceva cald.Planuri,povesti si alte discutii pana dupa ora 23 cand trecem pe modul economic pana in zorii urmatoarei zile.

 Traseul 2:

-31 dec.:Cabana Pietrele-Culmea Lolaia-Vf.Culmea Lolaia-Vf.Retezat-Saua Retezatului(BG)-Valea Stanisoara-Cabana Pietrele(TA)~8 ore.

 Desteptarea o facem la 7:45,alimentam rezervoarele cu de toate si pregatim rucsacii pentru tura.Posibila companie nu mai dorea sa faca vreu traseu,asa ca pornim pe la 9:45 de la cabanuta noastra.Alegem sa urcam prin Culmea Lolaia(BG),aprox. 4 ore pe timp de vara.Zapada putina prin padure,asa ca inaintam usor,iar incet orizontul se deschide larg,pacat de ceata care persista.

 Spre bucuria noastra  soarele sa isi face aparitia,cu timiditate cei drept,iar ceata se ridica.Atingem creasta in mai putin de o ora de la plecare,avem parte de o panorama care te lasa fara cuvinte,ne doream asta si pe timpul zilei precedente,dar n-a fost sa fie.Din cresta se vedeau muntii Apuseni  si o ceata joasa deasupra vailor din prajma noastra.Frumos…nu?

  Un mic popas de admirat,fotografiat si o gustare dulce,dar rece.Razele soarelui isi fac simtita prezenta,ne bucuram de caldura oferita de parca eram reptile intinse pe lespezi de piatra asteptand caderea blanda si calda a razelor soarelui.Dupa un timp incepe un vant rece si ca supliment soarele se retrage,ceata invingand din nou.

   Urcam in serpentine,zapada destul de mare,mai ne „ajuta” si  jnepenisul,dar progresam usor.Ne apropriem de varful Lolaia,urmele se cam raresc,iar marcajul facut de Mihai Viteazul in persoana nu prea ne ajuta..cam vechi si foarte greu de observat  pe timp de iarna.Ajungem in preajma varfului,urme nici vorba,ratacim putin din cauza cetii,dar ne dam seama ca trebuie sa coboram dupa ce vazusem in departare un marcaj.Ajungem si la un  stalp indicator pe care scrire ” Spre Varful Retezat”,dar nici pomeneala de vreun timp estimativ pana pe varf.Aici incepe  marea noastra distractie,adica dupa stalp mai vedem un marcaj(BG) si atat.Bajbaim prin ceata dupa alt marcaj,dar nimic.Studiasem harta de acasa,asa ca stiam aproximativ pe unde sa o luam.Incepem sa urcam,panta abrupta,zapada normal  neatinsa,dar ii dam la deal.Urcam sustinut,in jur vizibilitatea scazuse sub 10 m,intuim ce si pe unde si ajungem in cresta,dar nu si la marcaj inca.Numai bine suna telefonul,urari pentru anul nou,pe unde suntem,nu ne-am ratacit cumva ..etc,noi tot in regula normal,nu doream sa speriem pe nimeni.

 Gasim pana la urma marcajul,dupa vreo 20 de min de bantuit prin ceata.O adiere de vant insenineza pentru cateva clipe varful,acum vedem si noi ca pana sus mai mai aveam de colindat.Dupa 5 minute de urcat se condimenteaza traseul,zapada mare,inghetata pe alocuri,gasim cateva urme vechi,abia observabile.Trecem cu bine de primele hopuri,cresta se ingusteaza mult,iar in dreapta  ditamai haul,oricum nu  vedeam cam cat am plana in caz ca s-ar fi rupt cornisa pe care tocmai trecusem ,din cauza cetii…bine ca nu avem probleme cu raul de inaltime.

  Incercam sa ne dam seama pe unde continua treseul,vedem in dreapta marcajul,nu tocmai ce ne doream,dar incepem sa urcam.Traseul incepe sa treaca spre  verticala,urcam pe stanca inghetata,unele portiuni le trecem cu greu,avand in vedere  abisul fara fund din dreapta,dar si cel din spate.O mica greseala si ne petreceam restul iernii pe fundul uneia dintre vai,nu cu mari sanse de a fi gasiti pana in primavara.Banuiesc ca daca aveam coltari era mai mica sansa sa o mierlim.Gasim un loc de regrupare,unde tragem cateva cadre.

(pe aici am urcat pana la regrupare)

  La mai putin de 20 metri in altitudine de varf incepe sa sufle cu putere vantul, amplificand cele -18 grade.Resimtim din plin vantul,dar se mai domoleste dupa ce ajungem in cresta,cu o portie de adrenalina prin vene.Privim inca odata pe unde urcasem,iar ultimii 30-40 de metrii in altitudine ne-au adus aminte de Piatra Craiului,o aminitire placuta.

  Pot spune ca cineva acolo sus nu a uitat de noi si ne-a rasplatit din plin efortul depus si dorinta de avea o panorama unica,greu de exprimat in cuvinte,dar  mai usor prin fotografii .Deasupra noastra se arata un cer de un albastru patrunzator,iar razele soarelui se reflectau in zapada cristalina ce ne inconjoara.Din marea alba de nori ce ne inconjoara triumfa  doar piscurile cele mai impunatoare printre ele si Peleaga in zari departate.Bucurosi ca reusisem sa ne atingem obictivul,admiram si imortalizam tot ce se poate.Cateva cadre pe majestatea sa muntoasa,varful Retezat de Hundeoara si apoi la vale.

..si vreo 2-a cadre pe varf…

o parte din rasplata primita¬

 Incepem sa coboram,ne mai oprim pentru cateva cadre,dar nu puteam stationa cat ne-am fi dorit…off…off.Tragem 2-a cadre si se lasa ceata din nou,iar acum pot afirma ca avusem noroc cu carul,dar au fost rasplatite cele 5 ore si vreo 20 de min. facute pana pe varf.

 Merge bine coborarea,mai in alunecare,mai la pas,ajungem in Saua Retezatului pe triunghi albastru.Cum ati ghicit…sau nu,am ales sa coboram pe Valea Stanisoarei.Normal ca nu coborase nimeni pe aici,urme pe saua fiind batute doar de cea pe care am intalnit-o ieri.Cei care cunosc traseul stiu ca se coborara in Valea Stanisoarei pe o panta foarte abrupta,zapada era neatinsa.Intrearea ne-o facem maret pe o cornise,nu cedeaza asa ca sarim direct la vale si ne ingropam in zapada,spre norocul nostru zapada nu era inghetata.Panta fiind abrupta o coboram in alunecare…partieee.Ajungem la baza ei cat ai clipi sau zice peste,iar spre norocul nostru gasim urme mai vechi,dar bune avand in vedere stratul de zapada.

Cu tot cu urmele acoperite partial, ne ingropam la cativa pasi facuti pana in genunchi,pe unele parti de traseu la fiecare pas,dar asta e farmecul iarna pe munte.Ajungem si la Lacul Stanisoara,de unde stiam ca mai aveam vreo 2  ore pana la cabana,dar erau 2 ore epuizante.Soarele cam bate in retragere si gradele cu minus ni se alatura,dar cerul se inseninase complet.

  De cum intram in jnepenis zapada era mai  pufoasa si faciliteaza mersul melcului,ne ingropam la fiecare pas pana in genunchi sau mai mult,parca nu ar fi stricat o pereche de rachete de zapada.

 Cele cateva mii de genoflexiuni incepeau sa se simta,incet,dar sigur noaptea isi cere drepturile,iar la intrarea in padure trecem pe lumina artificiala.Odata intrati in padure zapada ne permite sa inaintam cu lejeritate asa ca in curand ajungem la intersectia de trasee,unul spre Rausor prin Culmea Lolaia,iar altul trecea pe sub talpile noastre si se indrepta spre Pietrele.Ii dam pe repede ininte si in 20 de minute suntem la cabna,iar ora 18 ne prinde la cabana .

  Dupa o zi plina de aventura,osteneala,dar si reusite,ajungem cu bine la cabana,aprindem focul si dupa orele 21  mergem  sa mancam la cabana.Desi nu ne asteptam sa ne mai faca cineva noua de papa la aceasta ora,mai ales in ultima seara din acest an,au fost chiar bucurosi sa ne gateasca…apropo,eram doar 4 turisti cazati la Pietrele,asta cu tot cu noi.Comandam o portie dubla de cartofi prajiti(500g) pentru fiecare,paine,oua ochiuri si un cate un ceai.Putin nedumerita de cat comandasem,sotia cabanierului ne intreaba inca odata cate portii comandam si daca putem manca asa mult,dar dupa traseul facut…poate comandsem cam putin:)).Plini de nostalgia anilor trecuti,mai exact anul 2009,cand sala de mese era plina,se dansa,se canta…ce vremuri,ne consemnam si ne bucuram totusi ca suntem pe munte.Parea mea este ca te poti simtii bine si intr-un grup numeros,dar si intr-unul mult mai restrans,atmosfera si persoanele care te inconjoara conteaza.

 Desi cred ca mancasem mai mult decat o camila dupa 2 saptamani de foame,ne-am saturat asa ca pentru ultima seara din an si in jurul orelor 22 ne retragem spre cabanuta noastra.Mai pregatim noi cate ceva,asa pentru seara dintre ani,scoatem de la pastrare rezerva noastra de vin si mai depanam amintiri pana inainte de miezul noptii.Aveam cu noi cateva  artificii,doar asa sa stim si noi ca este seara de revelion,destul de inofensive,pe care la miezul noptii le aprindem.

 Iesise si cei din cabana Salvamont,cateva poze,urari si ne intoarcem la cabanuta sa dam gata sticla de vin.Ne intindem la povesti la un pahar de vorba,evaporam rezerva de vin si dupa ora 1:30 ne punem in pat.Mai povestim cate ceva si tarziu in noapte adormim.

 Facem ochi abia pe la 11,mai lenevim prin cabana si ne punem sa facem o supa pe primus.Afara o vreme superba,senin complet,iar soarele dezmortea putin atmosfera,asa ca dupa orele 15 o luam la pas prin zona.Trecem si prin zona de camping,locul de unde aveam semnal si sunam sa uram,sa multumim pentru urari…din astea de anul nou.Dupa,coboram agale pe drumul care vine dinspre Carnic ,mai povesti,mai planuri,trece timpul si ne intoarcem.Pe drum inapoi il intalnim pe nea’ Radoi plimband cei 2 caini,mai stam putin de vorba si asa aflam ca noaptea trecuta au fost -13 grade,chiar placut.

  Ne intoarcem pe inserate,asa ca mergem direct la un ceai la cabana.Desi nu stiam ce tren sa luam,stiind ca oricum vom mai sta prin gari,dar ne decidem sa plecam cu trenul de  Petrosani dimineata la 9 si ceva,care era direct Arad.Vorbim si cu sotia cabanierului,ii platim de seara si ne savuram ceaiul.Reveniti la penthouse ne punem sa impachetam mai tot,am lasat doar ceva de d’ale gurii pe masa si cateva haine pentru traseu.

  Dupa vreo 3 ore de somn suna alarma telefonului,cu greu realizez de ce suna,dar incet ne dezmeticim si infulecam ceva,dupa care terminam cu impachetatul.Aveam un chef de impacheat,mai ales la ora 2:30,in plina noapte,nu mai vorbesc zic de somn.Lasam totul aranjat si de cum deschidem usa un val de „caldura” ne intampina,nu cred ca era mai cald fata de noaptea trecuta.Miscandu-ne,incepem sa ne incalzim,lumina lunii ne insoteste,dar inca suntem nevoiti sa mergem pe frontale.Intr-o ora si un sfert suntem la Carnic,unde facem o scurta pauza si tot inainte.Ajungem in gara cu 40 de min. mai repede,dar timpul trece repede si ajunge si trenul asteptat.

 Ajuns acasa,pot spune ca a fost o tura reusita,plina de aventura,zapada,dar si ceata.Desi i-am batut potecile de mai multe ori,masivul Retezat ma surprinde intodeauna.

Ture frumoase si insorite tuturor!

Va recomand o melodie care m-a insirat:

Voltaj-Prea scurta

Un comentariu la “Retezat in alb si….ceata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s