Muntii Bihor-Zile de poveste

Participanti:  ->Faur Sergiu,Feies Paul si Oprea Claudiu

Data:  ->22-26 aprilie 2011

Asa incepe povestea noastra…

Mai este o saptamana pana la vacanta noastra de Paste si normal ca nu puteam sa nu fim pe munte..dar unde mergem?…

Pai oricum undeva mai aproape si daca se poate prin Apuseni.Luam noi harta si dupa multa analiza si calcule busola noastra s-a indreptat inspre muntii Bihor-Vladeasa,munti in care am mai fost de nenumarate ori,abordandui din mai multe parti,dar farmecul acestor locuri ne-au facut sa revenim de fiecare data cu placere oricand se ivea o ocazie.

In sfarsit mai este o zi pana plecam,iar noi ca niste furnicute harnice ce suntem ne-am trezit de dimineata,ne-am inarmat cu bani si multa rabdare pentru cumparaturile pe care urma sa le facem.Cumparaturile le-am facut de la un supermarket deoarece aici se gasesc toate intr-un loc….Gata si cumparaturile,urma sa ne facem bagajele,sa verificam echipamentul si sa verificam daca vremea va tine cu noi si gata de….somn.

A venit cu pasi repezi si ora 6 cand am pus toate bagajele noastre in masina,am mers sa „culegem” din piata niste ceapa verde,ridichi si altele dupa care am ridicat panzele.Pe la ora 8 dimineata eram deja in Beius,din pacate pana aici a fost un drum mai rau,dar de acum urmeaza unul si mai rau:drumul din Sudrigiu prin Pietroasa si apoi pana in Poiana Glavoi.

Ora 9:20 suntem sus,un peisaj mirific,parca este rupt din rai,cerul complet senin,aer curat si pasari care abia asteptau sa iti cante ceva.Dupa o mica inviorare(era nevoie la un drum asa lung),ne-am pus sa dam bagajele jos desi iarba era inca umeda,dar ce mai conteaza, suntem la munte.

Am ales un loc bun pentru cort,dupa care am inceput sa montam.Prima data am montat cortul de 3 persoane,acesta fiind si cortul in care urma sa dormim,iar apoi am montat cortul mai mic de 2 persoane in care ne-am pus bagajele.

Acum urma decizea grea…ce mancam(defapt cine face de mancare)??…Am scotocit noi prin camara(cort) si am  ales pana la urma ceva din fiecare,dupa care ne-am dus la bancile acoperite(o mica terasa) din fata magazinului domnului ‘Ghita(pt cunoscuti) si am mancat cu o pofta pe care o ai doar la munte,oferita de aerul curat de aici.

Gata si masa noastra,adunam toate,le punem in cort si ne pregatim pentru traseu.Am pus cele necesare in rucsaci+ dulcuri pt pauzele scurte pe care urma sa le facem.

Sergiu cerceta cu mare atentie:) harta zonei care cuprindea toate traseele marcate din Bihor.

Dupa o vorba doua cu cei de la Salvamont,ne indrepatm pasi spre primul obiectiv al nostru:Cetatiile Ponorului.Din Glavoi am mers pe un drum forestier,in jur de 20 de minute dupa care traseul urmeaza calea paduri pe punct albastru.

Ca si prime obiective pe care dorim sa le (re)vedem au fost balcoanele,care din pacate sunt distruse in totalitae,ultima data cand le vazusem intregi fiind in 2008,de unde ai un peisaj de vis,dar tot de la balcoane se vad si dolinele 1 si 2.Dupa parcurgerea Balcoanelor,apar si primele petice de zapada ramase inca intacte datorite paduri destul de dese brad,ajungem la primul traseu pe care se poate cobora in cetati,un traseu mai abrupt,dar foarte frumos,pe care care am fost nevoiti sa il parcurgem pe zapada putin inghetata.

Uita-ne ajunsi in Dolina 2 dupa mai putin de o ora de traseu,minunandu-ne  de peisajul din jurul nostru.Inainte sa intram in subteran am laut o mica gustare,am mai pus o haina pe noi,deoarece in subteran era mult mai racoare ca si la suprafata,lanterna pe cap si gata de actiune.Cum norocul ne surade mereu,coborarea in subteran am facut-o pe zapada si gheata,dar unde ar fi fost adrenalina fara gheata..?

Odata ajunsi la raul ce trece prin subteran am observat ca apa era mai mare ca de obicei,dar cum spune si proverbul „incercarea moartea nu are”,am icercat si noi.Primele portiuni au pus ochii nostri de vultur la incercare,deoarece multe pietre erau sub apa,si acum ne testam si noi abilitatile la saritura in lungime de pe loc.Senzatia pe care ti-o ofera insa,dar si portia de adrenalina,fac ca dificultatea parcurgerii sa paleasca in fata acestor frumuseti.

Ultima portiune de subteran ne pune din nou la incercare,distanta dintre bolovani  fiind considerabila,iar suprafata acestora foarte umeda si neregulata,dar aventurieri din noi ne soptesc ca putem reusi iar dupa cateva minute am ales locul potrivit si…am reusit.Dupa parcurgerea raului subteran am iesit la lumina,iar afara se inorase  din pacate,si in dreapta admiram cascada deosebit de frumoasa care formeaza raul subteran.

Incepem usor urcarea pe zapada,tinandu-ne si de cabluri,iar din cand in cand aruncand o privire spre imensul portal al Cetatiilor Ponorului.

Cateva poze inainte sa ne continuam drumul si haide sus.Urcand,prin padure am intalnit cativa tineri echipati mai mult de oras,fara vreo sursa de iluminare coboara si ei spre dolina I.

La cateva minute de mers prin padure am iesit la drumul spre cabana Cetatile Ponorului si Pestera Caput.Inainte sa plecam la drum am rontait niste alune si ceva dulce,dupa care la drum…Ajungem intr-un sfert de ora si la cabana,unde spre surprinderea noastra nu erau decat cateva pasari de veghe si o senilata pe un petic de zapada.

Cu pasi repezi ne indreptam panzele spre pestera Caput,o pestera foarte frumoasa parcursa de un rau subteran(vara seaca),pe care am vizitat-o si noi dar din pacate doar partial,deoarece gheata destul de consistenta din interior a facut imposibila continuarea spre intunericul din adancuri.

De aici vroiam sa ajungem in Lumea Pierduta,pe care am mai vizitat-o,dar vremea era de alta parere si cerul repede s-a umplut de nori negri,iar din  experiente anterioare ne-am dat seama ca in curand va incepe si ploaia asa ca am facut cale intoarsa,iar aproape de cabana C.Ponorului a inceput minunea(ploaia torentiala),dar spre norocul nostru am reusit repede sa ne adapostim sub terasa din fata cabanei timp de 15 minute cat a durat minunea,dupa care soarele a stralucit din nou si in scurt timp cerul si-a recapatat albastrul pierdut.

Pasi nostri s-au indreptat spre locul de campare,iar in scurt timp eram din nou in hotel(cort) scotocind dupa mancare si ustensilele cu ajutorul carora sa o pregatim.Ne facem o supa ca la mama acasa si alte bunatati dupa care strangem sculele si facem …o mica pauza:).

Soarele incet,dar sigur,ascunde de noi razele sale blande si calde,iar noi in jurul orei 18:00 am ridicat panzele spre Izbucul Ponorului si spre Poiana Ponor,locuri aflate la mai putin de 30 de minute de Glavoi,la care ajungem pe inserate,avand parte si de un apus frumos,iar dupa mica sedinta foto ne retragem la casele noastre.

 

Inainte ca intunericul nopti sa se lase adunam cateva lemne de foc,pentru vreo 2 ore .Povestind,ne-am amintit ca vara era plin de tineri cu  o chitara in jurul focului,dar ne-am amintit si de bancurile si povestile spuse de nea ‘Ghita.Gata si sacul cu povesti din Glavoi deoarece somnul care ne inerca ne-a convis sa ne retragem in garaj(cort)  pana la ora 8 si ceva dimineata.

Razele soarelui incepeau sa coboare si asupra Glavoiului,iar somnorosi de noi au iesit la iarba verde.

 Dam cu banul sa vedem ce mancam,dar pana la urma am mancat de toate,inclusiv o omleta cu salam  si ceapa verde buna de ne-am lins pe degete.Ne echipam pentru traseu,punem ceva de mancare si ceva dulciuri si gata de atac.Trecem valea si incepem sa urcam sustinut pe marcaj punct galben,prin padurea de brazi,iar dupa aprox. 45 de minute suntem la intrarea de la Pestera Focul Viu.

Coborarea in ghetar nu este permisa,oricum este implosibila datorita gheti(vara se poate dar greu),asa ca ne-am multumit doar cu cateva poze si inapoi sus.

De aici noi continuam aventura spre Cheile Galbenei,trecand prin Poiana Florilor,coborand in continuu de la ghetar pana la intrarea in chei.Inainte sa intram in chei facem plinul cu ceva dulciuri si am intrat in minunatiile naturi.

Ajungem la primele lanturi si cabluri,pe care le trecem cu usurinta si continuam sa urcam pe versantul drept pana la intrarea in horn.Dupa coborarea acestui horn a urmat lectia de echilibristica pe un bustean,care ne-a facut probleme in 2008(apa trecea peste) si uita-ne ajunsi la ultima portiune de lanturi,destul de lungi,care te supun la un efort fizic(merita) si apare si minunea acestor chei…:Cascada Evantai.

 

 Admiram cascada din toate partile dupa care vizitam si pestera formata in spatele cascadei(din pacate nu am aflat numele,era sters pe perete)si inapoi la lumina.Nici nu am iesit bine din pestera si dam peste ce ne asteptam mai putin:un caine,dar care s-a dovedit a fi foarte cuminte si bine ingrijit,dar nici urma de stapan.Ne jucam putin cu el dupa care ne continuam treseul pe niste lanturi,urcand destul de abrut,lasand in spate imensa intrare in pestera.Traseu este destul de periculos din cauza  inclinatiei sale dar si a frunzelor care ascund alte obsacole.

O alta minune a naturii ni se arata ochiilor:cascadele formate de valea Galbenei.

 

Mergem sa le admiram mai de aproape dupa care revenim la traseul spre Izbucul Galbenei.In cateva minute suntem acolo,cateva poze si o pauza de masa:).

Gata si pauza si ridicam ancora inspre avenul Bortig.Pe drum spre aven intalnim o multime de turisti,majoritatea din Ungaria,dar am intalnit si doi britanici.Ajungem si la aven,dupa aproape 1 ora,pe drum a inceput o ploaie marunta,dar spre norocul nostru nu a tinut mult,cateva poze si ne indreptam spre Glavoi trecand pe rand pe la fiecare din cele 4 balcoane ale cetatiilor.

Odata ajunsi in Glavoi am ramas surprinsi de potopul de oameni care venisera,dimineata nefiind decat noi si inca cineva.Ne era foame dupa mai bine de 7 ore de tarseu,asa ca am luat o masa copioasa la terasa lui nea ‘Ghita,timp in care incepuse o ploaie torentiala care a trecut asa repede cum a venit.Dupa masa incepem sa adunam lemne de foc,aducem doua bucati din trunchiul unui brad uscat cazut la pamant pe post de banca si uite ca si intuneca.Rupem toate crengile uscate adunate si le asezam in 2-a stive,dupa care ne facem paine prajita la jar si un ceai de fructe de padure(ADUSE DE ACASA).Toata lumea avea un foc fie el cat de mic,bun pentru o seara de stat la povesti despre pateniile din alte ture.Vine incet si ora 12:00:Invierea Domunului Iisus Hritos,dupa care la ne-am retras pentru un somn bine meritat.

A 3-a zi a excrursiei noastre…incepe de dimineata in jurul orei 8 cu o masa bogata,am ciocnit oua rosi de Paste si incet incet ne punem sa strangem lucrurile(tot).In jurul orei 11:00 suntem gata de strans,mergem sa luam niste apa cu noi si suntem pe traseu.

 

 

Traseul ales de noi este traseul spre Vartop marcat cu banda rosie(traseu marcat initial si cu triunghi rosu,acum sters),un traseu de aproximativ 5 ore dupa cate scire pe indicator.Trecem in scurt timp de cabana Cetatiile Ponorului si incepem sa urma prin padure,la inceput pe un drum forestier dupa care am intrat pe poteca turistica.

Dupa 1:45 iesim in creasta,de aici incepem sa coboram,iar  peisajele vazute de sus sunt mirifice,aproape ne-au lasat muti de uimire:)..meritau imortalizate:).

Mai mergem ceva timp si intalnim  pe cineva care ne spune ca putem urma un drum forestier care duce tot spre vartop,mai bine decat sa mergem pe traseu care era mult mai rau.Am facut cu 15 minute mai mult pana la intersectia de tresee,unul spre ariesieni,altul spre satul Pietrsoasa,dar macar am coborat  mai usor,lent,nu de alta dar aveam un rucsac destul de greu(25-26kg) si mai aveam mult de mers.Aici am poposit pentru o mica gustare,era nevoie sa ne refacem puterile si back on the road.Pe indicator scria ca mai sunt 45 de minute pana in Vartop(indicator nou),in realitate 1 si 15 minute timp in care am ajuns si noi in Vartop.

Admiram partia,acum verde fara zapada,cabanutele din zona si iesim la asflat(multe masini…) si urmam traseul banda galbena spre Groapa Ruginoasa.Inainte sa intram pe traseu,umplem bidoanele cu apa si facem o mica pauza.Intram pe traseu,intalnim si  primele portiuni de gheata,traseul incepe sa devina mai abrupt,iar o portine am traversat-o pe stanci.Intr-o ora suntem pe marginea unuia dintre cele mai frumoase si spectaculoase locuri:Groapa Ruginosa,un loc deosebit care ar merita o promovare mai buna(pentru cei care apreciaza cu adevarat aceste lucruri)!!!.

In scurt timp alti 10-15 turisti au ajuns sus si odata cu ei incepuse un vant destul de rece asa ca ne-am strans bagajele si mergem mai departe.Traseul continua tot pe banda galbena pe marginea paduri,iar spre uimirea noastra mai bine de 1,5 metri din traseul initial pe care trecusem si in 2009 au fost „inghititi” de groapa.

Dupa nici 30 de minute suntem in fata unei cabanute,inceputa de mult timp,dar lasata neterminata,pacat ar fi fost utila,iar pesisajele ce s-ar putea vedea de aici…unice!

Avem in departare varful Bihor,cel mai inalt varf din Carpatii Occidentali,o priveliste deosebit de frumoasa.

De la cabana am coborat putin pe triunghi rosu pana am intalnit marcajul triunghi albastru(T.A) iar de aici urma „mult” asteptata coborare,aveam de coborat aprox. 1000 de metri  in altitudine.Stiam din 2009 ca va fi un traseu lung destul de dificil ca si orientare,dar distractia incepuse,pe traseu erau cazuti copaci,cea ce  ne-a ingreunat coborarea,dar marea distractie a inceput cand am intalnit leurda(deci mirose a usturoi…din plin:)..) care ne-a pus mari probleme,la fiecare pas facut ne impiedicam de ceva,oneori reuseam sa facem mici acrobatii,dar pana la urma gata si leurda.

Se apropie seara,iar noi tot pe traseu suntem,treaba devine mai anevoioasa din cauza zecilor de copaci rupti de cantitaea de zapada cazuta in iarna ce tocmai se incheiase si cazuti pe traseu.Suntem apoape de pestera Magura,la mai putin de 10 minute,dar noaptea se lasase asa ca am luat frontale pe cap si tot inainte..Ajunsi la Magura stiam ca mai aveam vreo 3 ore de traseu(sau mai putin),depinde de starea traseului,stiam ca vor fi o multimea de copaci cazuti de anul trecut,dar ce puteam face?…sigur nu puteam sa montam cortul pe chei..nu?:P.Deja foamea ne soptea sa ne oprim sa mancam si sa nu mai mergem ca prosti,dar am zis ca mai bine continuam traseul nostro.Era destul de dificil sa sarim de pe o piatra pe alta ca sa trecem valea cand pe o parte cand pe alta,dar spre norocul nostu nu am incercat apa.

In sfarsit…AM AJUNS!!!Dupa mai bine de 11 ore de traseu,foarte obositi,dar intregi si multumiti de ceea ce realizasem…suntem  la locul de campare de pe Valea Sighistelului!!!

Ne facem o supa calda,la care visam de cateva ore bune,dupa care mai rontaim ceva si montam cortul.Eram mult prea obositi sa mai facem un foc,desi am fi vrut,somnul din noi a zis ca si maine este o zi.

A 4-a zi a excursiei…incepe destul de tarziu in jurul orei 10:30,iesim cu greu din cort,dar aerul tare de munte ne indeamna sa scoatem izoprenul si sa ne intindem la soare.Ne era si foame asa ca ne-am pus sa gatim ceva,niste spaghete cu mai multe ingrediente,am mai imbucat si altele dupa care am mers pana in sat sa luam ceva de ale guri,dar si ceva dulce,nu de alta dar azi nu aveam in plan decat sa ne relaxam.

La intoarcere am adunat ceva lemne de foc si am facut focul mult dorit.Daca tot aveam un foc asa frumos am zis sa ne facem supa pe el  si nu pe primus.In timp ce noi bucataream,au inceput sa vina si primi turisti,dar si 2 masini de teren destul de bine echipate care au urcat pana unde valea le-a pus probleme dupa care s-au intors.

Am lenevit asa pana seara tarziu,mai la foc mai pe izopren dupa care somnul ne indemna sa mergem la somn,asa ca pana dimineata somn de voie:).

A 5-a zi a excursie…dupa ce ne-am trezit,am luat hotarea sa plecam acasa cu trenul,dar pana in Stei mai era cale lunga.La 10 suntem gata cu masa si cu stransul,mai avem doar corturile si gata de drum.

Inainte de a pleca de pe vale am facut si noi macar o pestera,…macar una:) si apoi am luat-o incet spre Stei.Din Stei am luat trenul pana la Chisineu Cris(privat si C.F.R),iar de aici a venit o masina dupa noi.

Harta cu traseele facute de noi:

albastru prima zi.

galmen a 2-a zi.

Rosu a 3-a zi.

A fost una dintre cele mai frumoase ture din Muntii Bihor-Vladesa,din care ne-am intors cu amintiri foarte frumoase si un rucsac de povesti!

 

Va multumim pentru timpul acordat citirii jurnalului!!!

Ture frumoase tuturor!

Echipa Alpin91!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s