Muntii Apuseni-Zile de aventura pe plaiuri mioritice

    

   Muntii Apuseni sunt muntii nostri de suflet revenind de fiecare data cu placere datorita frumusetii lor,al satelor traditionale neschimbate,al oamenilor foarte primitori,dar si al salbaticiei  care se pastreaza pe suprafete mari .

  Nu aveam o locatie aleasa,asa ca seara vorbim sa mergem in Apuseni sa revedem Cheile Ribicioarei si a Uibarestilor,chei de o frumusete deosebita,nu sunt lungi,dar au farmecul lor aparte.Pe cheile Uibarestilor intalnim un monument al naturii:Podul Natural de la Grohot,un loc deosbit format in mii si mii de ani.

  Dimineata la ora 6:40 suntem deja in tren,doar eu si cu Sergiu,din pacate, mai aveam mult drum pana in Ribita,mai exact vreo 90 de km.Soarele incet,dar sigur isi arata razele sale,ridicand ceata care cuprinse defileul Crisului Alb.In scurt timp se vede  albastrul patrunzator al cerului,un cer complet senin,exact ce ne doream.Avem cu noi mancare pentru vreo 2 zile,cateva haine de schimb,sacii de dormit,frontalele,o busola,dar si harta muntilor Apuseni,in total cel mult 10 kg de carat,fiind o tura de relaxare am pus in rucsac doar cele necesare.

  In jur de ora 9 ajungem in halta Ribita,soarele isi face simtita prezenta,asa ca ramanem la tricou si la umbra unui copac unde ne asezam pe un cap de pod si ne punem sa mancam ceva.Urmam drumul spre satul Ribita,inca asfalt,mai nou pana inspre satul Ribicioara.Odata ajunsi la intersectia unde se poate alege:la dreapta urmam drumul spre Cheile Ribicioarei prin satul Ribicioara,iar la stanga drumul duce spre satul Uibaresti iar apoi in Cheile Uibarestilor ,acestea neavand un drum forestier care sa le strabata,nici macar un traseu marcat,ci doar o carare batatorita de cei care le mai viziteaza.

  Noi alegem cel din dreapta,iar in scurt timp suntem in padure la racoare,asa ca ne oprim pentru o pauza dulce de ciocolata.Ne bucuram sa vedem ca satul Ribicioara si-a pastrat salbaticia,frumusetea si obiceiurile unui sat de munte.”Data anterioara cand am trecut pe aici un,un domn cu care purtasem o discutie in timp ce ne indreptam spre Cheile Uibarestilor,ne-a invitat sa bem o cafea sau un vin,dar din pacate nu am avut atunci timp,oricum ii multumim  pentru bunavointa sa si plecam”.Prin sat,au trecut 2 masini in care se vedeau a fi turisti fiindca aveau ceva echipamnet in spatele masini.Intalnim masinile parcate aproape de iesirea din sat,erau cativa tineri care au ajuns pentru prima data aici,iar unul dintre ei a vrut sa stie cat mai e de mers pana la intrarea in chei,asa ca am stat putin de vorba si cu ei.

  In scurt timp iesim din sat,intram in chei,deja simtinduse un aer mai rece,foarte placut.Observam si marcajul BA,destul de bine intretinut,dar mai rar cei drept.Prin chei mai intalnim cativa turisti,dar mai intalnim ceva:este neagra,mica si gustoasa…adica MUREA.Vedem cateva tufe cu fructe din belsug,mai vazusem o singura data mure asa de mare,era numai buna de mancat,asa ca vreo jumatate de ora ne-am infructat si noi din bunatatile naturii dupa care mergem mai departe,dar nu inainte de a ne face ceva rezerve si pentru mai tarziu.

  

 Se vede in departare varful Gaina(1486m),asa ca ceam zis noi?Pai hai sa scoatem harta sa vedem cam cat ar fi de mers.Scoatem harta ne punem la umbra,undeva aproape de iesirea din chei si hotaram sa ne indreptam pasi spre Vf Gaina,tot ce trebuia sa alegem era:pe unde?Cum pe harta cu muntii Apuseni(dimap) nu aparea traseul,nu stiam unde ne ducea  banda mai departe.Pana la urma alegem banda,era pacat sa o parasim,era asa de…albastra:).Din drumul forestier traseul continua pe un drum facut de un TAF,mai abrubt cei drept, intalnim si  primii brazi, razele soarelui isi fac simtita prezenta,zilele acestea anuntanduse peste 32 de grade.

  Dupa vreo 20 de min trecem pe langa vf  Dealul Soimului(687 m)  traseul se mentine prin padurea care totusi ne oferea  umbra mult dorita.Aveam in jur un peisaj foarte frumos,se vedea totul in jurul nostru pe o distanta destul de mare.Iesim in golul alpin,marcajul este foarte prost,asa ca il pierdem,dar urmarim creasta si in curand il regasim .Odata cu regasirea traseului am vazut si primele case din catunul Grohot,unde doar cateva case mai sunt locuite,chiar si biserica a fost lasata la mila naturei.Catunul Grohot se afla intr-o zona foarte salbatica,deosebit de frumoasa,casele sunt vechi si deteriorate de timp,ploi si ninsori,dar poate din cauza ca  accesul la catun se face greu si aprovizionarea se face mai rar oameni s-au mutat in orase parasind cam toate casele.

   Gasim si o casa locuita,intr-o stare destul de buna,avea animale,care cred ca asigura o buna parte din hrana familei,dar si singura sursa de venit,banuiesc.Noi urmam marcajul,vedem prin padure urme proaspete de mistret,din pacate nu l-am si vazut.Iesim dupa inca ceva timp intr-o poienita unde facem si o pauza de masa,timp de jumatate de ora ne bucuram de linistea din jur si de papica noastra.Iesim in creasta  pentru putin timp.

  
 

Pastram drumul prin padure,iar dupa un timp ne intersectam cu un drum aflat intr-o stare mult mai buna,fiind inca folosit,destul de vechi,se vedea prin amenjarea de  poduri peste mici paraiase,construite din piatra masiva,foarte bine lucrate.Tot asa din vorba in vorba,timpul trece repede,iar noi nu mai observasem marcaj de ceva timp,si asa era rar si foarte vechi.Scoatem harta si punem busola pe harta,trebuia sa ne indreptam spre nord-vest,deci renuntam la drumul forestier si o luam prin padure.

    Iesim intr-un gol alpin,defapt o defrisare si zarim in departare si varful Gaina,…..ups:)…asa departe?ee defapt ce conteaza,ajungem noi cumva,candva.O luam asa incet prin murea care a impanzit golul alpin,trecem cu chiu cu vai si intram in padure.Punem iar harta si busola si acum ne indreptam mai mult spre nord-vest,putin spre vest,iar dupa un timp,mai mult spre vest.Noi nu aveam marcaj sau vreun drum ci direct prin padure,dar ce putea fi mai frumos.Mergeam aproape de o ora asa dupa busola,era deja 18:00,asa ca am facut o mica pauza de odihna si masa timp in care ne-a sunat un prieten si ne-a intrebat ca unde suntem??Pai cam in mijlocul pustiului.El:Cum adica?..Noi:Simplu,nema marcaj,bine ai venit busola:).

    Dupa acest mic ragaz,intrebam mica  noastra prietena de nadejde,busola, in ce directie??…pai in vest ca in nord,nord vest, ne-am tot dus.Intalnim si padurea de conifere care ne-a cam incetinit,oricum era relaxant si placut chiar si asa rataciti.Dupa inca aproximativ 30 de minute am iesit la un drum forestier,dar oricum tot busola era de baza,deoarece drumurile se tot intersectau si noi pastram vest,nord-vest.Dupa mai bine de 2 ore jumate de mers dupa busola iesim sub Varfului Gaina.Urcam incet spre varf ,unde intalnim drumul folosit intensiv cu urme de asfalt.

  In apropierea varfului gasim o cabana/stana intr-o conditie foarte buna,asa ca fiind nefolosita iar noi nu aveam cortul cu noi am ramas peste noapte aici.Era in jur de ora 20:00,deja incet soarele se retrage,asa ca am avut parte de un apus superb.

  Dimineata ne trezim dupa ora 8:00,aruncam o privire pe ferestruta cabanei,complet senin.Mai lenevim pe afara un timp,mancam bine si impachetam.Aveam de ieri o idee sa ne indreptam spre alta locatie,spre nord,asa ca am hotarat sa ne indreptam spre Varful Bihor(sau Curcubata Mare:1849m),oricum nu trecusem peste el niciodata,asa ca zis si facut.

  De la cabana unde dormisem am urcat spre Gaina,unde am regasit si marcajul BA,iar apoi gasim si marcajul spre Vf Bihor,BR.Marcajul se mentine pe un drum forestier de creasta,in stare foarte buna,care face legatura intre cele 2 varfuri.Intalnim o turma de oi,care spre surprinderea noastra era pazita doar de un ciobanesc care oricum s-a dovedit pasnic.L-am intrebam pe cioban cam cat timp se face normal pana pe Bihor,macar sa stim si noi,iar dupa spusele lui cam 5-6 ore am mai face sigur.

  Mai profitam si noi de umbra unor brazi  timp de cateva minute,mai o gura de apa si o luam iar din loc.Se vede in departare un Aro,venea cam alenea cei drept,iar cand a ajuns in dreptul nostru a oprit si ne-au luat cu ei.Dupa nici 2km cei 2 opresc si ne spun ca ei o iau la stanga,spre un sat din apropierea localitati miniere Baita,asa ca le multumim si ”revenim cu picioarele pe pamant”.Continuam tot pe acelasi drum,in jurul nostru se audeau doar cateva pasari si simteam in ceafa adierea placuta.

 Se vede la mai putin de 1 ora si 20 min. dupa calculele noastre vf. Bihor,releul de pe el se vede din ce in mai aproape….asa ca ne oprim la o mure:).Ne bucuram de ultimele clipe de umbra si de aerul racoros al paduri,ne intindem pe iarba,care acum  parea mai buna decat orice saltea.O mica gustare si o luam incet din loc.

Ajungem la un indicator pe care scrie ca mai aveam vreo 40 min pana pe varf,desi sincer pare mai putin.Incepem sa urcam panta de sub varf,soarele dogorea puternic,panta intensifica discomfortul,iar noi ramasesem deja fara apa.Ajungem in 30 de min pe ”acoperisul” Apusenilor,varful BIHOR.Intalnim cateva patrupede,nu foarte bucuroase sa ne vada,dar s-au multumit doar cu latratul.Imortalizam momentul si intrebam pe cineva de la statie:de unde incepe si pe unde trebuie sa urmam banda albastra pentru a ajunge in Arieseni.Banda albastra pleaca de langa statie,coboara putin pe drumul ce vine tot de la Arieseni,iar apoi o coteste la stanga.

Urmam si noi banda albastra,iesim la drum,dupa care o cotim la stanga si ajungem la un izvor,adica la apa ”rece de izvor cu gust bun,racoritor” mult dorita.Ne facem plinul si o luam incet la vale,din pacate marcajul este foarte rar si vechi,asa ca urmam cursul apei.Gasim putin mai jos o stana parasita,urmam o poteca,dar tot nici urma de marcaj,asa a decidem sa o luam tot la vale.Coborand,un dezastru imens,defrisari masive.Normal ca toti arbori marcati au ajuns la gater(le-o fi placut marcajul BA),asa ca trecem pe langa „ecologisti”, acestia nu se opresc cumva din lucru,asa ca evitam utilajele si coboram mai departe.Intalnim in cele din urma alt drum forestier,care avea marcaj nou.Valea pe care coboram este salbatica,dar frumoasa in acelasi timp prin mini cascadele intalnite.

 Ajungem in 30 de min intr-un sat de vacanta,presarat cu vile,cabane si pensiuni,care mai de care mai mari,prea multe intr-un loc,pacat de peisaj.

 Trecem si de ultimele vile si iesim la drumul national DN75.Intram in Arieseni,aici numarul vilelor este mai mare,poate si cererea pe masura.Dupa aprox 1km de mers pe asfalt intalnim un indicator,avem de ales intre mai multe trasee,dar am intrebat un batran din zona care ar fi varianta cea mai buna avand in vedere ca era deja ora 18:00.Ne indruma sa o luam prin satul Cobles,pe marcaj TG.Inainte de a pleca,cumparam de mancare pentru aprox 3 zile,cei drept mai scump.

 Dupa indicator si estimarea facuta de catre noi cu ajutorul harti,nu aveam mai mult de 3 ore(+1/2).Urmand drumul forestier din spate se vede un utilaj forestier(TAF),care opreste si zice sa urcam in spate pe capestan pana in Cobles.Ii multumim,coboram plini de praf si bine scuturati de gropile pe care TAF-ul le-a luat din plin,acesta neavand suspensii.Totusi ne-a scutit de ~5km,ne spalam putin in vale si mentinem marcajul TG.In mai putin de 40 de min ne intersesctam cu traseul BR,traseul de creasta.Urmam banda rosie,care dupa indicator,ar trebui intr-o ora sa ajungem in Glavoi(Padis).

  Urcarea sustinuta ne scoate intr-un gol alpin,de unde se vede si vf. Bihor.De aici am mai batut poteca cam 30 de min pana in fata cabanei Cetatile Ponorului.

 Trecem de cabana si ne indreptam spre cabana celor de la S.N.S.(societatea nationala de speologie),pestera Caput,pe care am gasit-o goala,asa ca am hotarat sa ramanem peste noapte aici.Ne intindem izoprenele si sacii in podul cabanei,iar apoi coboram sa luam masa.Valea ce trecea prin august,nu trecuse o luna decat am trecut pe aici,era acum seaca,asa ca am fost nevoiti sa mergem dupa apa in Glavoi.Dupa mai bine de 12 ore de mers,se simtea oboseala,dar putem spune ca a fost o zi plina,foarte frumoasa,in care am vazut foarte multe,iar vremea a fost de partea noastra.

  Cei 2 km pana in Glavoi trec repede,sunt putine corturi in Glavoi,fata de ce era aici in august.Umplem bidoanele,sunam cativa prieteni si ne intoarcem la cabana.Aprindem focul intr-o vatra improvizata,prajim putina paine pe jar si tot povestim pana cand sacul de dormit ne face cu ochiul,asa ca ii onoram invitatia.

 In plina noapte,era trecut de ora 1,a inceput furtuna,dar spre norocul nostru ploaia nu patrunde.Vantul a suflat toata noaptea, dar nici ploaia nu prea a contenit din pacate.Noi insa am dormit mai bine ca niciodata.Ne trezim dupa  ora 9,vremea era mohorata,ploua marunt,deci nu prea aveam sanse de traseu.Mancam bine,intre timp ploaia se opreste,dar era mult mai frig decat ieri,asa ca mai punem ceva pe noi si iesim sa ne destindem.

 Vizitam pestera Caput,aflata la 2 min de cabana.Cascada formata la intrarea in pestera se pare ca a secat,dar inca era destul de adanca apa de la baza fostei cascade.

  Mai toata ziua am petrecut-o in preajma cabanei,doar seara am fost la Nea’ Ghita si Tanti Maria la magazin(pt cunoscuti),iar  fata lor a facut cate 3 langose pentru fiecare,cu branza…Multumim!Mai stam  cateva ore la povesti in jurul focului.Timpul trece repede,punem frontalele,trecem sa luam apa si ne indreptam incet spre cabana,asa ca pana dimineata somn de voie.

-Din pacate,o parte dintre cei care merg pe munte in zilele noastre au uiat sa se mai bucure de linistea pe care ti-o ofera,au uitat sa se bucure de momentele petrecute la un foc de tabara,la un cantec de chitara sau la gura semineului pe timp de iarna.Multi merg doar pentru perfomanta de a mai bifa un varf ,pentru a parcurge traseul intr-un timp record sau pentru a fi primul din punctul lui de vedere,dar intodeauna este cineva mai bun decat noi.”Nu incerca sa lupti cu muntele ci incearca sa il intelegi”!!!-

 Dimineata ne trezim in jurul orei 6 si hotaram sa plecam spre casa,desi am mai fi stat cateva zile,dar vremea nu a fost de parte noastra.Plecam devreme la drum,se simte frigul datorat vremii ploioasa,dar ne incalzim repede,urcand pana in Glavoi.Era ceata,dar in mai putin de o ora ceata se ridica si incepe sa se insenineze.

 Mergem pe jos mai bine de 4 ore,iar in apropierea comunei Pietroasa ne ia un microbuz de la firma care se ocupa cu amenajarea drumului Pietroasa-Padis,care ne lasa la 2-3 km de Sudrigiu,de unde la ora 15 aveam tren.

Harta trasee facute:-albastru prima zi

                                                    –rosu a 2-a zi
                                                    –verde a 3-a zi

  >  A fost una dintre cele mai frumoase ture realizate,am travesat locuri salbatice,dar deosebit de frumoase.Au fost 4 zile memorabile,aproape 30 de ore de treseu,aprox 100km,in care  rucsacul s-a umplut cu povesti si aventuri pe masura.Sa speram ca in anul 2012 aceasta tura(de aventura,fara obiective prestabilite) va include mai multe masive si mult mai multe zile!

   Va mutumesc pentru timpul acordat citrii jurnalului!Ture frumoase tuturor!                                                                             

-ECHIPA Alpin91-

Anunțuri

4 comentarii la “Muntii Apuseni-Zile de aventura pe plaiuri mioritice

  1. Excelent fotoreportaj prieteni! Ati facut o tura pe cinste si mi-ati adus aminte de niste locuri dragi sufletului meu.
    Abia astept sa ne revedem si sa facem si o tura.
    Va doresc ture cat mai frumoase in acest an.
    La multi ani prieteni!

  2. Ma fascineaza fiecare rand pe care il citesc, ma determini sa-mi iau rucsacul in spate si sa calc pe urma pasilor vostri… incantator. Plutesc in pozele voastre, respir prin scrisul vostru. Felicit curajul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s