Despre noi

   Suntem o mână de oameni care s-au îndrogostit iremediabil de tot ce ale legatură cu muntele: cântece la chitară, mancare la ceaun, focuri de tabără, văi, creste, adică tot tacâmul. Unde mai pui că am dat și peste misterul din adâncuri, care ne-a atras ca un magnet.

Evident că avem și noi o poveste, totul a  început prin anul 2008, când, după ani de zile în care am făcut ture cu bicicletele, un neuron ratacit s-a pus sa caute ceva legat de muții Apuseni, fapt care avea să fie piatra de temelie pentru viața noastră de muntomani. Întamplarea a făcut să dăm peste un jurnal de tură din inima munțiilor Apuseni, zona carstică Padiș. Am rămas cateva clipe cu ochii ațintiți la pozele din jurnal, după care am zis că știm ce ne dorim. Eram atât de entuziasmați, era și normal, nu mai mersesem până atunci doar noi de noi, la cort, unde trebuia să ne gospodărim singuri, să ne calculăm timpul de mers(nu prea știam noi exact cu ce se mănânca durata traseelor), dar (normal, există și un dar), aveam o mică mare problemă, și anume echipamentul adecvat pentru mersul pe munte. Tot ce trebuie este să îți dorești, vorba unui prieten, așa că am început să achizitionăm ehipamentul, pe rând.

Aveam acum minimul necesar pentru o tură pe munte (rucsac, sac de dormit, izopren(izolir), lanternă, veselă și cam atât, cort si ceaun avea doar unul dintre noi), așa că decidem să facem tura în ultima decadă a lunii iulie. A fost foarte faină această primă experiență pe munte, am văzut ce înseamnă viața la cort, gătitul pe primus, marcajul traseelor, dar am văzut și utilitatea unor lucruri pe care nu le dețineam. Am primit cu drag multe sfaturi utile de la muntzomanii întalniți pe traseu sau la terasa lui nea’ Ghiță. Am ascultat cantece de munte în preajma unui foc de tabără, am urcat și am coborât  pe cabluri și lanțuri, ne-am bucurat de liniștea pe care ți-o oferă muntele, am văzut ce inseamnă ca 2 zile sa ploaie necontenit și multe altele. Întorși acasă ne-am dat seama ca virusul s-a instalat, deci începutul suna promițător, nu mai avea șanse de vindecare. (aici puteți lectura jurnalul acelei prime incursiuni)

Virusați fiind, anul 2009 deja începuse, iar noi trebuia sa ne luăm doza de munte, nu se mai putea, așa că, cugetând asupra unei noi destinații, am ales să ne perindăm prin munții Codru Moma. Deși altitudinea lor este una modestă, puțin peste 1000 de m( Varful Plesu 1112 m), au farmecul lor. Reușim să parcurgem parțial peștera Liliecilor, din lipsă de experiență am decis sa nu riscăm sa înaintăm, dar am contactat un alt virus, speologia (la nivel de amator cei drept), iar dupa aceste 2 zile pe munte se aprinse în noi o flacără, flacără ce trebuia întreținută.

  În vacanța din preajma Paștelui(tot 2009), am traversat munții Codru Moma, ajungând după mai bine de 6 ore de traseu în Vașcău, trecând practic din județul Arad în județul Bihor, peste munte, cea ce ni s-a părut tare fain, dar și amuzant. AA, păi din Vașcău am continuat marșul spre Valea Sighiștelui, înca vreo 3 ore de pedalat, dar am fost atât de fericiți că reușisem să ajungem, încât nici nu mai simțeam cele 9 ore si ceva de mers. Aici am stat 4 zile în care am reușit să explorăm aroximativ 20 de peșeri dintre cele mai importante (Peștera Măgura 1800m, Peștera Dracoaia, Peștera Pișolca etc. ), fiind o experiență unică pentru noi, ca muntomani începători.

 

 TOT IN ANUL 2009,am fost  in Muntii Retezat,de 1 mai,aceasta fiind prima iesire pe un munte cu o altitudine de peste 2500 m.A fost o experienta unica,in care am invat foarte multe,printre care si ce inseamna o tura pe zapada(da,era zapada din belsug la peste 1600 m),dar am aflat si ce inseamna lipsa echipamentului adecvat. pagina: Alpin91:Retezat,1 mai 2009(update mai 2013:reeditare text,curand).

  Prin primavara,am mai reusit sa facem cateva ture prin muntii Apuseni,printre care si o tura pe Valea Sighistelului,vale de o salbaticie aparte,cu numeroase pesteri,dar si un canion superb cu pereti ingusti si un aer racoros. 

  IN VARA ANULUI 2009 am realizat o tura de  11 zile,cea mai lunga tura pana in prezent(2012).Am urcat in  prima zi a excursiei in Muntii Bucegi, pe  traseul Busteni-Valea Jepilor Mici-Cabana Babele si am coborat a 2-a zi pe la cota 2000-cota 140–Sinaia.De aici am plecat spre muntii Muntii Piatra Craiului ,munti despre care auzisem atat de multe lucruri frumoase,asa ca abia asteptam intalnirea cu majestatea lor stancoasa.

   Am plecat de la cabana Gura Raului,asta dupa ce dormisem o noapte aici,urcand dinspre Zarnesti spre Cabana Curmatura(1470m) pe traseu BG.Datorita ploii ce nu renunta la irigatul padurilor,am fost nevoiti sa campam in Poiana Zanoaga,asa ca pe loc repaus pana maine in zori.In zori am urcat pana la ref. Carol Lehmamn,inoptand aici din cauza ploii(normal,ce credeati ca am scapat asa usor?,)iar urmatoare zi tot la fel cu inoptatul dar la refugiu Grind din Saua Grindului.In a 4-a zi in Crai am coborat pe traseul “la Lanturii”-Spirla,pana la Plaiul foi.Din Plaiul Foi am plecat spre Rudarita,am urcat la Refugiul Berevorescu(cu inoptare),apoi am ajuns la Refugiul Curmatura Zarnei.Dupa noaptea la Zarna’ am plecat spre refugiul Vistea si de aici pe jos(in aceasi zi) pana in gara din Ucea de Jos.Jurnalul aici: Excursia Mare-Muntii fagars,P.craiului,Bucegi 

In costructie, dar cat de curand iese de la tipar 😀


Anunțuri

Un comentariu la “Despre noi

  1. MUNTE SI NATURA… acest viciu de care avem parte, NE UNESTE. Interesante postarile si de vizualizat de catre alti IUBITORI DE MUNTE SI NATURA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s