Hai hui prin Apuseni

  In sfarsit vremea trece la sentimente mai bune si ne promite cateva zile insorite si calduroase in majoritatea regiunilor tarii,inclusiv la munte(prognoza aprobata si de site-ul meteoblue ).Am zis ca nu ne avantam la altitudine,deoarece stiam ca va fi zapada mai apoasa datorita cresterii bruste a tempeaturii si nu putina cantitativ.

 Cautam pana la fundul rusacului vreo destinatie,dar cum timpul nu ne permitea mai mult de 3-4 zile de plimbareala, alegem sa batatorim potecile muntilor Apuseni.Initial in plan aveam sa bantuim zona carstica Vadul Crisului-Suncuius,dar cum toate sunt relative,iar  destinatia noastra finala este uneori impredictibila,pe drum ne razgandim si urcam in muntii Bihor,zona Glavoi.

 Inca de la poalele muntilor observam zapada sus pe creste,dar era normal,avand in vedere cantitatea de zapada cazuta in lunile de iarna.Afara era o vreme deosebit de frumoasa,senin si un vant placut.Din satul de vacanta Boga,unde ne lasa masina,vom lua la pas traseul de 3 ore ramas  pana in poiana Glavoi.La intersectia de drumuri,drumul principal spre Padis tot inainte si drumul la dreapta spre poiana Glavoi,o luam pe cel din dreapta,unde facem o scurta pauza…de admirat,bineinteles.

 Cu pasi repezi ne urnim din loc stiind ca mai avem putin de colindat,vroiam sa fim in jurul orei 19 la locul de campare.Inca de cum ajungem in zona de campare zarim corturi,mijloace de poluare(autoturisme),iar focurile  atrageau in jurul lor turistii la o bere,un ceai si la o depanare de amintiri.Analizam zona  sa vedem pe unde am avea si noi loc,iar un petic de verdeata din apropierea padurii ne invita sa il batatorim,asa ca ii onoram invitatia.Montam cortul si mergem sa adunam ceva lemne de foc.

 Potrivim vatra si pregatim cele necesare pentru o supa.Supa o fierbem in gamela cu ajutorul unui trepied asezat deasupra focului,lasand primusul in rucsac…noi gatim mai traditional.Dupa ce evaporam supa, adunam ustensilele si megem sa mancam cate 3 langose cu branza facute de tanti’ Maria.La mini-butic o gasim pe Izaura,fata doamnei Maria,care preia comanda,dupa care stam la vorbe pe terasa ABC-ului.Ne bucuram de tinerii care se aduna in jurul focului din fata terasei si canta la chitara,ne savuram langosele si revenim in tabara noastra.

Dimineata din ziua urmatoare in Poaiana Glavoi:

 Ziua 1 de traseu:

 Facem ochi abia dupa ora 8,alimentam rezervoarele si punem cele necesare pentru traseu in rucsac.Din Glavoi alegem sa urcam in Padis pe PA,traseul urcand destul de sustinut la inceput,iar dupa vreo 10 minute de urcat iesim intr-o poinita.

 De aici traseul continua prin padure,unde suntem nevoiti sa mergem pe zapada,un strat destul de consistent de zapada.Iesim din nou intre-un gol alpin de unde zarim si primele contructii din raposatul(…un dezastru cauzat de contruirii masive) Padis.Coborand,trecem si pe langa primele casute,iar privelistea de santier ne cam dezgusta.Incercam sa nu zabovim prea mult,gasim un infopost cu traseele care pleaca din Padis,ne extragem informatia dorita si ne indreptam pasii spre Cetatea Radesei.

 Din Padis ne-am luat zborul pe BA,iar la intrarea in padure facem un popas destinat realimentarii cu…dulciuri.Dupa popasul de aprox. 30 de min colectam in bidoane apa,imortalizam flora cu ale sale frumuseti si ne continuam traseul.

 De cum traseul se umbreste,iar soarele cu greu strapunge coronamentul padurii,ne reintalnim cu majestatea sa apoasa zapada de Apuseni.Urcam agale prin padure,mai imortalizand,mai povestind,iar un luminis ne ofera o panorama asupra crestelor inzapezie din zona Vartop-Arieseni.

 Continuam traseul si in 5 min ne intersectam cu drumul forestier spre Varasoaia.Razele soarelui ne insotesc si de cum ne apropriem de Cantonul Padis intalnim o multime de turisti,in mare parte straini,probabil avand destinatie comuna cu a noastra.Din aminitiri stiam ca mai sunt vreo 2 km pana la cetati,iar in drum aveam sa vedem lacul din Poiana Varasoaia.Drmul forestier pe care ne perindam este traversat de o multime de mini-paraiase,dar care incet il vor deteriora.In stanga noastra se desparte traseul BR spre Stana de Vale si tot pe partea stanga privirea intercepteaza lacul Varasoaia,dar am zis ca vom cobori la intoarcere.

 Ajungem la traseul ce urca spre cetati,bine…la final coboara,ne binoclam asupra unui panou cu informatii despre zona si  incepem sa urcam pe PR.De cum intram in padure,traseul este acoperit de zapada,dar era bine batatorita,asa ca pana la intrarea in cetati nu ne pune propleme.Ajungem si la coborare unde ramanem surprinsi de cantitatea de zapada,care in unele locuri depasea 1 m.Coboram pana  in apropierea portalului,ne oprim sa imortalizam pret de 2 minute si la sanius inainte.Portalul este destul de impresionant,avand o inaltime de ~ 15 m si o latime de 7 m.

 La intrare ne oprim sa punem o haina pe noi,simtim un aer cu multe grade diferenta fata de suprafata,iar in partea dreapta a portalului obeservam o frumoasa cascada de gheata.Punem frontala si ne continuam aventura prin lumea din adancuri.

 Desi am urcat de mai multe ori in fiecare an in zona Padis-Glavoi, Cetatile Radesei  le-am mai parcurs in intregime in urma cu 3 ani,dar atunci nivelul apei era mult mai scazut.Prima coborare se face pe o scara de lemn,pe care o gasim incastrata intr-un strat gros de gheata.Coboram cu atentie si speram ca gheata de desubt sa nu cedeze,fiind subtravesata de paraul Radeasa.

 Inaintam cu dificultate,nivelul crescut al paraului,dar si zapada ne pun la incercare,iar la mai putin de 30 de metri de a doua iesire batem in retragere si ne oprim.Dupa vreun minut de incercari si analize  ne hotaram sa revenim la suprafata.Pestera are o lungime totala de aprox. 212 m,avand 5 hornuri care permit luminii sa patrunda.Mai tragem cateva cadre la iesire si ne indreptam pasii spre Poiana Varasoaia.

 Cu pasi repezi ajungem si la lacul Varasoaia,coboram panta plina de iarba din care musteste apa si ne oprim la marginea lacului pentru cateva cadre.Ne desfatam privirea cu ale sale adancimi si zabovim pret de cateva minute.

Vreo 2-3 cadre alb negru si revenim in traseu…

 La intersectia de trasee,hotaram sa nu ne mai intoarcem prin Padis si alegem sa coboram pe drum pana in poiana Glavoi.

 

 Poposim la tabara de baza in jurul orei 19,ne facem o supa calda,dupa care mai adunam cateva lemn de foc,iar la caderea noptii mergem sa ne satisfacem papilele gustative cu o bere si un langos cald.Din pacate tinerii care ciupeau corzile chitarei seara trecuta au plecat asa ca ne multumim cu povesti.Savuram cele comandate si mergem sa aprindem focul nostru la care am mai depanat povesti pana tarziu .

A 2-a zi de traseu:

 De cum ne-am trezit observam ca o parte din turisti impacheteaza corturile,probabil din 2 mai majoritatea se intorc la munca,mai multa liniste….spre bucuria noastra.Luam micul dejun,un mic dejun foarte asortat si bogat,ne echipam si o luam la pas spre Ghetarul de la  Focul Viu.Traseul urca in serpentine,nu foarte abrupt,dar noroiul detine suprematia pantei.Marcajul PG pe care am plecat din Glavoi face parte din Circuitul Galbenei,avand cateva derivatii spre unele obiective.O mare parte din panourile de informare de pe traseu au fost inlocuite,deoarece multe erau deteriorate,iar cele noi pe langa imaginile obiectivelor intalnite mai au si o scurta descriere.La intersectia celor 4 trasee(in fata spre Focul Viu,dreapta:circuitul Groapa de la Barsa,stanga:Pietrele Galbenei si in spate cel pe care tocmai venisem) hotaram sa vizitam si Pietrele Galbenei aflate la 20 de min distanta fata de traseul initial.

 Odata ajunsi,peisajul ne taie respiratia,oferindu-ne o priveliste larga asupra zonei,deoasebit de frumoasa.Cautam pe info-panou obiectivele si ne punem pe fotografiat.

 

 Un vant prielnic ne aseaza la linia de start a cuncursului de…planare montana:))

  Parasim monumentul naturii si ne indrepam panzele spre Focul Viu.Ajungem la intrarea in ghetar,unde ne punem frontala si cu grija incep sa coboram pe zapada,care la intrarea se transforma in gheata.

 Cativa turisti straini incercau sa coboare pe coarda in rapel,aveau cu ei 2 copii care pareau cam nedumeriti,dar noi reusim sa coboram pe ghetar doar cu ajutorul unui lant.Ghetarul de la Focul Viu ocupa locul 3 in randul ghetarilor din tara noastra,cu o cantitate de 25000 m^3 de gheata.Ne imbogatim cultura vizuala cu grupul de stalagmite din gheata gigant,dar o imbogatim si pe cea digitala cu cateva cadre.

 Surprindem in fotografii mormanul de zapada cazuta dealungul iernii prin tavanul pesterii si hotarm sa revenim la suprafata.

  Odata iesiti din pestera simtim o mare diferenta de temperatura,probabil in jur de 20 grade diferenta.De aici hotaram sa ne indreptam pasii spre Groapa de la Barsa.Din traseul principal,traseul spre Barsa se desprinde pe BG,cu o durata de parcurgere de aprox. 3 ore.Coboram destul de mult,pasii purtandu-ne din nou pe zapada,in care de multe ori ne afundam peste bocanc,parca nu ar strica o pereche de parazapezi…nu?

 Dupa mai bine de 1 ora de traseu ajungem la destinatie,dar zapada nu ne pemite sa  parcurgem pestera,deoarece zapada la intrare  avea apoape 2 m si am zis ca mai bine revenim la vara.Ne multumim cu  vre0 2-a  cadre si ne intoarcem.

 La intoarcere ne oprim sa imortalizam Tăul Negru,care este un lac suspendat, cu apa neagra, situat intr-o dolină. Este un lac circular adanc de 14 m,din pacate noi l-am prins usor inghetat.

  De aici, in mai putin de 1 ora suntem in tabara.Odata ajunsi in Glavoi observam ca poiana aproape se golise,iar vecinii de cort isi luasera zborul,dar cel putin era mai multa liniste.

Cu ocazia zilei de 1 mai,ziua muncii,un autocar plin cu liceeni impreuna cu profesorii lor a poposit in poiana.Profesorii au interprins diferite activitati in aer liber,iar dupa ce oboseala si-a spus cuvantul,liceenii s-au imbarcat in autocar si s-au indreptat spre casa.Ar fi frumos si util daca cadrele didactice,dar si conducerea scolilor ar implica elevii la diferite activitati practice,dar si la iesiri organizate pe carari de munte.Noi ne vedem de ale noastre si mergem sa rascolim padurea,poate mai gasim cateva lemne de foc.

 In jurul orei 19 ne hotaram sa tragem o fuga(impreuna cu un melc…) pana in Poiana Ponor.Stiam ca poiana este acoperita de ape,asa ca noi ne vedem de drum,desi incepuse sa ploaie bine.Din Glavoi nu exista traseu marcat pana in Poiana Ponor,dar exista un drum forestier  care pleaca de langa punctul Salvamont Glavoi.In 15 min franam la buza lacului,unde gasim o multime de busteni adusi aici odata cu cresterea apelor.

 De ani buni vroiam sa vedem Poiana Ponor inundata,dar tot timpul ni-o lua apa inainte,asa ca acum o luam prin surprindere si il prindem inundat.Cateva cadre din diferite pozitii si ne intoarem.

 La intoarcere ne oprim la tanti Maria pentru un bol de ciorba de legume si doua langose…foarte buna ciorba.Dupa ce soarele se retrage,victorios,ne indreptam spre vatra noastra si aprindem focul,unde mai stam cateva ore.Tarziu in noapte ne mutam in cort si pana dimineata somn de voie.

 In a 4-a zi decidem sa ridicam panzele,am mai fi stat cateva zile,dar timpul nu ne permite,asa ca dupa ora 10  impachetam  si ne indreptam spre case.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cazuti la datorie(participanti): Paul si Sergiu

Perioada de domnie:29 apr.-2 mai 2012

Trasee asediate:

-ziua 2: Glavoi-Padis(PA)-Varasoaia-Cetatile Radesei(BA+PR)-intoarcere pe drumul forestier~5 ore

-ziua 3: Glavoi-Pietrele Galbenei-Focul Viu(PG)-Taul Negru-Groapa de la Barsa(BG)-retur~5 ore

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Va doresc carari insorite si ture cat mai frumoase tuturor!

Prin Zarand cu MTB

Echipajul navei:Claudiu,Paul si Florin(tata lui Claudiu)

Cand?…prin 18 martie 2012

Traseu parcurs:Gara Gurahont-Brazi-Slatina de Mures-retur

Basmul nostru:

Sambata seara Claudiu imi propune sa facem prima tura pe 2 roti din acest an si normal ca accept fara sa clipesc…bine,am clipit,dar doar o data.De traseu am aflat doar dimineata in gara,cand ne-am intalnit toti 3 .Urcam bicicletele si apoi si pe noi in tren si asteptam ca testoasa sa ajunga in Gurahont.

La 10:40 ajungem la destinatie,ne luam ranita in spate si la inaintare.Stiam ca va fi o vreme de vis,cu temperaturi moderate,dar si ceva sanse de uragan(o adiere usara).In curand trecem prin satul Brazi,un sat pitoresc,unde am zarit si careva case vechi,dar renovate.Cum iesim din sat si intram pe forestier un aer rece,dar cu iz de primavara ne intampina,iar dupa cum luam in altitudine intalnim portiuni cu zapada care nu se dau batute…deocamdata.

 Ajungem in mai putin de 2 ore in creasta unde ne oprim sa mancam ceva.

 Dupa realimentare,urcam in sa si incepem sa coboram.Stiam ca de aici vom cobora vreo 4-5 km pana in Slatina de Mures.Pantele ne invita sa ne luam zborul,dar cu limite,deoarece iarna,care de cateva zile bate in retragere a lasat mult nisip pe drum si riscam sa derapam.Atingem o viteza maxima de 62 km/h,eu fiind ceva mai in fata intru intr-o curba care nu ma asteptam sa fie asa lunga si stransa,plina cu nisip,deja ma vedeam undeva pe fundul prapastiei,dar actionez franele si cum ABS-ul lipsea cu desavarsire, incep sa derapez si stiam ca am viteza mare,iar coliziunea cu parapetul este doar o chestiune de cateva secunde.Din experiente anterioare,dar la viteze mai reduse,las mai moi franele si virez usor in directia opusa si ma opresc..:).Nu sfatui pe nimeni sa intre cu asemenea viteza intr-un viraj necunoascut.Claudiu fiind in spatele meu vazuse aproape tot,dar eu ma bucurasem ca nu trebuia sa cant melodia I believe I can fly .

 Parca zburasem din cresta pana aici.Parcurgem in intregime satul Slatina de Mures dupa care hotaram sa revenim.Coborarea pantelor a fost rapida,placuta si spectaculoasa,dar urcarea lor…anevoioasa,dar placuta in felul ei.

 Odata ajunsi in creasta,am coborat usor inspre o poienita pe care pusesem ochii inca de la urcare.Ne stropisem usor de la apa care se scurgea pe asfalt si mai derapasem putin pe zapada.

 

Ajunsi in fata poienitei mai tragem 2 cadre si ne punem sa facem “clisa fripta”(slanina),nu mai facusem de vreo 3 ani asa ca abia asteptam sa frigem slanina.Pacat ca nu am avut ceapa verde,dar buna-i si ceapa din magazin…nu?.

(nu am si pozele lui Claudiu…o sa mai adaug dupa ce le primesc)

 Imbucam si ceva dulce,adunam toate resturile si ne pregatim sa o luam spre Gurahont.Mai aveam de parcurs aprox 22 de km pana in gara si cam 1 ora si 1/2  timp la dispozitie.Cateva cadre si incepe sa coboram.

 Stiam de la urcare ca va fi noroi cat incape sau cuprinde,dar hotaram sa mergem in viteza.Eiiii,la intrarea in sat putem spune ca suntem ca purcei de murdari(cred totusi ca purcei erau mai curati),iar culoarea bicicletelor abia o mai puteam distinge.Ajungem cu bine si in gara,unde aflam ca mai avem vreo 45′ pana la tren.Dupa ora 17 ajungem in megalopolisul nostru.

Per total a fost o tura reusita,frumoasa si plina de peripetii.

  Va doresc ture frumoase si numai bine tuturor!

Echipa Alpin91

Retezat in alb si ceață

Echipa:Paul,Sergiu…si atat

29 dec. 2011-2 ian. 2012

Trasee parcurse:

-30 dec.:Cabana Pietrele-Cabana Gentiana-Bordul Tomii-Lacul Pietrele-Treseul de iarna de la lac in creasta(BA)-Coltii Pelegi-Vf.Peleaga(BR)-Cabana Pietrele~7 ore.

-31 dec.:Cabana Pietrele-Culmea Lolaia-Vf.Culmea Lolaia-Vf.Retezat-Saua Retezatului(BG)-Valea Stanisoara-Cabana Pietrele(TA)~8 ore.

Povestea noastra:

  Nu pot zice ca am planificat tura din timp,nu prea ne sta in fire,dar un lucru era cert pentru noi,adica noaptea dintre ani era musai sa ne prinda pe munte.

  Cum in ultimii doi ani 31 dec. ne-a prins in Retezat la cabana Pietrele,adunarea generala facuta la o bere in oras,decide ca tot in Retezat vom petrece ultimele zile din 2011 si primele din 2012,mai multe persoane initial,dar doar 2 in final.Am facut si rezervarile pana la urma,cu greu,semnal slab in zona cabanei,afara o vreme mohorata,probabil asta eliminase si ultimele urme de semnal(bine…rezervarile le-am facut printr-un mesaj,deoarece telefonic nu reusisem).

In sfarsit venise si ziua cea mare,cumpa…read more

Toate drepturile rezervate. Alpin91 2008-2012.